Oraș

dsfgh1Medgidia (turcă: Mecidiye) este un municipiu din județul Constanța, Dobrogea, România. Este situat în centrul Podișului Dobrogei de Sud (Podișul Medgidiei).
Înainte de 1850, localitatea era un cunoscut târg de cereale. În această perioadă localitatea s-a bucurat de atenția sultanului Abdul Medgid care a înzestrat-o atunci cu câteva edificii precum moscheea mare și baia turcească.
In 1865, locuitorii solicita guvernatorului Dobrogei ca noua localitate sa fie denumita Medgidia, in semn de recunostinta pentru protectorul lor, Abdul Medgid. La numai cateva luni, orasul numara 15 – 20000 locuitori cu 1000 de case si multe altele in constructie.
Pe Dealul Panaghirului, guvernul otoman intretinea de aproape 100 de ani iarmarocul unde se aflau construite pravalii si baraci. Negustori veniti din toata tara, chiar si de mai departe expuneau produse manufacturiere cu caracter agricol si casnic.
In perioada targurilor care se tineau primavara si toamna, tribunalele de comert din Constanta si Tulcea se deplasau la Medgidia pentru a facilita tranzactiile comerciale. Dupa razboiul de independenta ( 1877 – 1878 ), Dobrogea a revenit la patria mama, Romania, iar Targul Medgidia renaste si incepe sa se organizeze.
In decembrie 1878 este ales Consiliul Comunal si constituita cancelaria Primariei. Un an mai tarziu aici se inregistrau 300 de case cu 1500 de locuitori. Sa nu uitam ca timp de un an de zile, razboiul distrusese orasul si nenumarati cetateni se refugiasera in alte zone.
Anul 1882 este marcat prin infiintarea spitalului comunal si a primei farmacii din oras. Cresterea populatiei se face intr-un ritm moderat, astfel incat in 1884 sunt inregistrati 2449 locuitori, iar in 1903 in 879 de case locuiesc 2858 de suflete. In 1886 se ridica o scoala primara mixta pentru copiii saraci ai orasului. Aceasta era a treia scoala care se infiinta in Medgidia, o scoala de baieti si una de fete, se construisera in 1879.
Interesul pentru Medgidia pare a-i cuprinde si pe scriitorii de literatura stiintifico-fantastica. Jules Verne publica in 1883 nuvela Keraban incapatanatul in care eroii cartii ajung in Dobrogea si poposesc la Medgidia.
In 1890 incepe constructia actualei biserici Sfintii Petru si Pavel. Edificiul a fost ridicat prin contributia locuitorilor crestini si zidit pe ruinele unui castru roman. Lucrarea pentru biserica romaneasca treneaza foarte mult din lipsa de bani. De altfel este sfintita in 1899.
In anul 1893 incepe constructia palatului comunal, cladire reprezentativa a orasului care in decursul timpului a suferit diverse reparatii si modificari. Unul din primarii importanti ai Medgidiei a fost I. N. Roman de al carui nume se leaga multe din evenimentele care au marcat acest sfarsit de secol. Ca un omagiu pe care oamenii l-au adus acestei personalitati, in 1936 se infiinteaza un camin cultural ce-i poarta numele si se afla gazduit in casa lui Ibrahim Themo.
La 1901, orasul Medgidia avea 36 de strazi, cateva pavate sau pietruite, 7 mici hoteluri si 10 hanuri. Era printre celelalte localitati ale judetului, cea mai dezvoltata. Activitatea culturala a orasului Medgidia este bine intretinuta pe de o parte de comercianti, industriasi, agricultori care nu precedau sa investeasca in manifestari spirituale precum construirea de biblioteci publice dar si de catre primaria care avea in bugetul anual ca destinatie speciala fonduri pentru propasirea miscarii artistice si culturale.
In august 1936, apare la Medgidia prima revista intitulata Graiul Dobrogei. In 1940, tara intra in razboi, nenumarati au fost soldatii care au plecat din Medgidia sa lupte pe front, infruntand moartea. Pana la izbucnirea razboiului, Medgidia era incontestabil orasul cu oamenii cei mai instariti, ba chiar fara sa se fi facut o statistica, din numarul total al locuitorilor cel putin jumatate detineau suprafete mari de teren, monopolul comertului si industriei.Dupa terminarea razboiului, tavalugul comunist a inceput cu deposedarea pamanturilor.
La 27 februarie 1965, a fost inaugurat complexul sanitar format dintr-un spital si o policlinica moderna. In anul 1970 orasul dispunea de o baie publica cu o capacitate de deservire de 40 locuri, un hotel cu 52 locuri si 60 abonati telefonici. 1989 – anul care a schimbat cursul istoriei. La Medgidia, asemena intregii tari, oamenii au reactionat spontan si au incercat sa restabileasca intrarea in normalitate.
Prima actiune a consiliului orasenesc Medgidia al Frontului Salvarii Nationale a fost platforma program de actiune intocmita in dimineata zile de 23 decembrie 1989 si transcrisa intr-o editie speciala intitulata Zori noi, multiplicata la xerox si difuzata in oras. In aceasta perioada,oamenii incearca sa reconstituie imaginea unui patrimoniu distrus, sa-si revendice drepturi, sa participe voluntar cu sugestii si fapte la refacerea materiala si spirituala a orasului.
In ianuarie 1990 apare prima publicatie literara a Medgidiei intitulata Metamorfoze apartinand Cenaclului Literar Omonim. Anul 1994 aduce Medgidiei o mare implinire, devenirea orasului, MUNICIPIU.
Perioada comunistă va aduce industrializare după modelul sovietic, prin apariţia unor întreprinderi de mari dimensiuni, precum I.M.U. Medgidia şi Fabrica de Ciment din Medgidia, care atrăgeau ca un magnet forţa de muncă din zonă. La acest lucru şi-a adus contribuţia şi Canalul Dunăre – Marea Neagră, ale căror lucrări au demarat, la iniţiativă sovietică în 1949 şi care au atras forţă de muncă, stabilită ulterior în zonă, dar cu precădere în oraş. În sprijinul acestui argument, venim cu creşterea numărului de locuitori de la 6.916 în 1948, la 17.943 în 1956.
Investiţii au fost făcute în agricultură, zootehnie, pomicultură şi viticultură. Vinurile din Medgidia au devenit cunoscute în ţară şi în străinătate.
După 1990, sub semnul restructurării şi privatizării, unele întreprinderi s-au închis, altele au fost privatizate cu succes, iar altele, nu şi-au găsit locul pe piaţa nou creată, după dispariţia blocului comunist şi al C.A.E.R. Au apărut în schimb întreprinderi private, care s-au adaptat noilor cerinţe ale economiei de piaţă.
Autorităţile locale sunt interesate de înfiinţarea unui parc industrial care să ofere o alternativă tinerilor şi să contribuie la dezvoltarea economică a localităţii. De asemenea, se doreşte crearea unui parc eolian care să aducă locuri de muncă noi, dar şi resurse financiare pentru administraţia locală. Toate aceste iniţiative lăudabile nu au ca scop final decât prosperitatea aşezării şi a locuitorilor săi.

Comentariile sunt inchise.